ORIGINE : numit bagdet englez sau carrier face parte dintr-o rasă veche derivată din bagdeta persană, crescută în Persia, Siria, Arabia şi Egipt ca porumbel curier. Selecţia lor s-a făcut acum câteva secole, în Anglia, unde au fost descrişi pentru prima dată de Moore, în anul 1735.Pe tot mapamondul este o rasă recunoscută şi foarte apreciată.

STATURA : - mărime medie, osatură masivă, suplu, gât lung, poziţia corpului ridicată, carunculii ciocului şi cei din jurul ochilor foarte dezvoltaţi, penaj lins, are mişcari rapide.
CAPUL : - alungit si îngust, cu fruntea îngustă şi nu prea înaltă, iar creştetul capului plat, ceafa rotundă care coboară abrupt, distanţa de la pupilă la vîrful ciocului 5 – 5,5 cm.
OCHII : - proeminenţi, luminoşi, expresie inteligentă, de culoare galben-portocaliu, negri numai la varietatea albă. Inelul carunculat din jurul ochilor are diametrul de 28 – 32 mm, de culoare roz, alb – pudrat, moale, gros, lat, umflat, triplu sau cvadruplu, cu conturul intern spre iris colţuros, asemenea unui pătrat aşezat oblic, iar cel extern circular. La exemplarele mai în vârstă inelele sunt triple si depăşesc puţin creştetul capului.
CIOCUL : - lung, gros, drept, vârful bont, poziţie orizontală, de culoare deschisă, dar la exemplarele negre şi albastre se admite vârful întunecat sau cănit. Mai mult de 2/3 din suprafaţa mandibulelor este acoperită de carunculi care au structura şi mărimea miezului de nucă, cu formă regulată, având punctul cel mai înalt pe cât posibil la mijloc. Pe mandibula superioară se găseşte nuca de sus, iar pe cea inferioară nuca de jos. Nuca de sus este formată din 4 rânduri principale, fiecare cu mai multe rânduri secundare de carunculi. Nuca de jos este 1/3 sau 1/4 din nuca de sus, cu cât este mai plină şi cu cât se continuă mai armonios cu cea de sus este mai valoros. Cotul gurii este de asemenea pronunţat carunculat. Carunculii ciocului sunt de culoare roz, alb-pudrat.
GÂTUL : - lung, suplu, uşor arcuit, ţinută verticală. Bărbia scobită în unghi drept. Pe faţa anterioară a gâtului câteva vertebre cervicale mai reliefate formează un nod caracteristic.
PIEPTUL : larg, lins, uşor bombat, osul pieptului ieşit în faţă, în poziţie ridicată.
SPATELE : între aripi este lat, lung, plat, către coadă se subţiază proporţional.
ARIPILE : lungi, late, poziţie strânsă lângă corp, coatele scoase înainte, acoperă bine spinarea, remigele primare strâns aşezate, se întâlnesc pe coadă fără să se întretaie. Are siguranţă în zbor.

COADA : lungă, îngustă, penele bine adunate, împreună cu spinarea formează o linie continuă puternic descendentă, nu atinge solul.

PICIOARELE : lungi, puternice, nu are pene pe picioare, gambele sunt groase şi înclinate în faţă, călcâiul puternic dezvoltat, distanţa între picioare medie, degetele bine aşezate.
PENAJ : lins, pene scurte, tari, strâns lipite de corp, lucioase. Pielea prezintă carunculi sau negi şi pe suprafaţa pteriilor. Pielea capului, gâtului şi cuprionului este zbârcită şi are la baza tetricelor respectiv a rectricelor, negi de mărimea unui bob de grâu sau de porumb.

CULOARE : negru, fumuriu, ciocolatiu, roşu, galben, alb, albastru, albastru ciocănit, pestriţ , tărcat.

DESEN : negri sunt fără dungi, cei de culoare albastră au spinarea pe cât posibil albă. Ochii sparţi nu sunt doriţi, tarcaţii sau cei cu capul alb au ochii întunecaţi, iar cei cu capul predominant închis la culoare au ochii roşii.

DEFECTE MICI : carunculii nazali mici; inelele ochilor mici şi subţiri. La adulţii care au penajul negru sau albastru, vârful ciocului şi ghearele au voie să fie de culoare închisă.
DEFECTE MARI : ţinută joasă, statură adâncă
- gât prea scurt, gros, bărbie plină
- umflături la tălpi, penaj lăbărţat.
- ochi lăcrimând, gene roşii sau spongioase.
- nuca de jos neregulată, prea grosolană, deschisă, cu linie alungită.
- nuca de sus prea mică pentru vârsta porumbelului, lipsă nuca de jos.
- cioc aplecat, subţire, ascuţit sau deschis (la păsările vârstnice ciocul insuficient închis nu constituie o greşeală gravă, aceste păsări care au orificiile nazale închise de carunculii prea dezvoltaţi, respiră pe cioc).

OBSERVAŢII : porumbelul carier este o rasă de agrement mult apreciată şi la noi, cu bune aptitudini de incubaţie. O dificultate mai mare prezintă selecţia şi ameliorarea formaţiunilor carunculate de pe cioc, mai ales a nucii de jos. Aceste formaţiuni cer o întreţinere specială şi trebuiesc dezinfectate periodic, prin tamponare cu vată înmuiată în soluţie de acid boric 4% sau se aplică vaselină borică.

DIMENSIUNI : Lt = 43-45 cm
- Lc = 35-37 mm
- La = 23-26 cm
- An = 73-83 cm
- Pt = 29-31 cm
- Lo = 11-13 cm
- Lp = 10-11 cm
- Gc = 510-590 gr