Penele porumbeilor se uzeaza cu timpul si de aceea porumbelul le inlocuieste, le schimba la anumite intervale. Aceasta inlocuire a penelor, care se face treptat si nu in acelasj timp, se numeste napirlire. Ea are loc intr-o ordine precisa.

Naparlirea aripii
Naparlirea aripii incepe cu pana numarul 1 din remigele primare si continua in ordine, pina la pana numarul 10. Crescatorii stiu ca naparlirea primei pene se produce aproximativ in ziua a 10-a dupa depunerea celei de a doua ponte. Dupa ce prima pana a crescut mai mult de jumatate, de aproape doua treimi, cade pana a doua. Apoi la intervale de 2—3 saptamini cad si celelalte. Natura a aranjat astfel lucrurile incat niciodata aripa nu ramane cu mai mult de o pana lipsa, pentru ca pasarea sa nu fie stingherita in zbor.
Cand crescatorul care urmareste evolutia, schimbarii penajului constata pierderea celei de a 6-a remige primare, nu va mai obliga porumbeii sa zboare, deoarece in acel moment incep sa cada mai intens si penele corpului
si cele care acopar aripile.
Dupa pierderea primelor 5 remige primare,incepe si naparlirea remigelor secundare, perioada care coincide cu ritmul maxim al naparlirii generale. Ordinea in care porumbelul schimba remingele secundare este: 10,11,12,1,9,2,8,3,7,4,6 si 5, dar aceasta schimbare dureaza mai multi ani.

Naparlirea cozii
Aproximativ odata cu pierderea celei de a 6-a remige primare incepe si schimbarea rectricelor, care de obicei se desfasoara de la interior spre exterior, doua cite doua, la intervale de 2—3 saptamani. Astfel, pentru un porumbel cu 12 pene in coada, ordinea va fi perechiie 5, 6, 4, 3, 1 si 2. La rasele cu mai multe pene in coada, principiul ramine acelasi.

Naptrlirea penelor corpului
Schimbarea penelor corpului va fi in toi dupa perioada de clocire. Pe la inceputul lunii septembrie pasarea pierde penele de acoperire dupa gat, piept si cap, iar apoi de pe restul corpului. Pentru ca schimbarea penajului sa decurga in conditii optime, crescatorul va trebui sa sisteze zborurile, clocitul si sa asigure o furajare completa.
Naparlirea pufului. Are loc in tot timpul anului, avand insa doua perioade importante, cu cadere mai abundenta. Prima are loc imediat dupa
terminarea marii naparliri (inaintea frigului mare). A doua perioada este la sfarsitul iernii, de obicei in cursul primei clociri, cand pasarea primeste puful de vara.

Naparlirea puilor
Puii de porumbel incep sa naparleasca la varsta de 6—7 saptamani, iar naparlirea lor dureaza 5—6 luni. Puii tarzii nu naparlesc in anul eclozionarii lor.
Pentru crescatorul porumbeilor de zbor si de joc, naparlirea prezinta o importanta deosebita. Neschimbarea normala a penajului ascunde anumite carente si prejudiciaza randamentul porumbelului atat la zbor cat si la reproductie. Crescatorul poate influenta naparlirea prin anumite masuri. Astfel, el trebuie sa sisteze reproducerea la caderea celei de a 5-a remige primare. In acest fel se asigura terminarea naparlirii pana la sfarsitul anului, creand totodata premizele ca naparlirea din anul viitor sa inceapa in perioada normala. Despartirea sexelor si scoaterea cuiburilor grabeste desfasurarea naparlirii.Schimbarea penajului solicita intregul organism al porumbeilor. Sa ne gandim ca la rasele mici penajul, care face cat 1/3 din masa lor corporala, se produce in citeva saptamini.
Naparilirea se va desfasura fara tulburari, daca le asiguram porumbeilor in hrana toate substantele nutritive de care au nevoie. Furajarea completa in perioada schimbarii intense a penajului are o importanta deosebita pentru porumbeii de zbor, caci ea conditioneaza calitatea penajului. Hranirea in aceasta perioada cu seminte oleaginoase asigura un penaj bogat, lucios de buna calitate. Aceasta are importanta atat in vederea unei bune iernari cat si a zborurilor din anul urmator. De asemenea, porumbeii isi asigura substantele minerale, prin faina de oase, coji de oua sparte marunt, tencuiala zdrobita, caramida pisata, pietris marunt de rau, lut si putina sare de bucatarie care trebuie sa fie date la discretie. Si nu uitam nici de vitaminizarea lor in aceasta perioada.

Extras din cartea “Rasele de porumbei din Romania” de Feliciu Bonatiu