“Despre inceputurile formarii porumbelului Galatean , nu avem date precise. Putinele publicatii de specialitate presupun ca ele s-ar situa in timpul ocupatiei otomane a Principatelor Romane si , mai ales , in cetatile de pe malul Dunarii, unde erau instalate raiale si garnizoane turcesti. Cresterea porumbeilor s-a dezvoltat mult aici, fiind aduse numeroase rase de porumbei orientali. Aceste rase , imperecheate la intimplare intre ele si cu porumbei autohtoni, au dat nastere unui material foarte heterogen, dar care prezenta o serie de insusiri valoroase”.
(Leonte Ovidiu - Porumbeii Galateni, 1993).
Prezenta porumbelului de stinca ( Columba Livia) in arealul de formare al porumbelului Galatean , ne face sa credem ca si acesta a avut un rol in formarea rasei. Mai precis, se crede ca porumbelul de stinca , a participat direct la formarea materialului biologic autohton de porumbei.Se cunoaste faptul ca, porumbelul de stinca este capabil sa zboare zeci sau chiar sute de kilometrii, in cautarea hranei. Astfel, este foarte probabil sa fii interactionat cu porumbeii autohtoni, mai ales , stiindu-se ca este singura specie salbateca de porumbel,care poate sa dea produsi viabili, adica ,care sa nu fie sterili, din incrucisarea lui cu porumbeii domestici sau cu cei de rasa.
“Comparind calitatile si caracteristicile porumbelului de zbor si invirtitura romanesc, cu unele rase existente, cu aceleasi insusiri, ce au un istoric bine stabilit, cum sunt Rollerii Orientali sau de Smirna, se ajunge la concluzia ca la baza formarii porumbelului de zbor si invirtitura-rasa Galateni, o contributie principala au avut-o si porumbeii adusi in timpul ocupatiei otomane a Principatelor Romane, mai ales in orasele- porturi de pe malul Dunarii, garnizoane militare la vremea aceea, care foloseau porumbeii, in special Rollerul Oriental sau de Smirna, drept o posta rapida.”
(Leonte Ovidiu - Porumbeii Galateni, 1993)

Vorbind despre porumbeii Galateni, iata unele pareri de crescatori:

“Tineam porumbeii si in podul casei. Parca ii vad si acum insirati la marginea jgheabului de tabla. Reusisem sa selectionez un anumit numar de exemplare cu calitati si caracteristici deosebite ale acestei rase, zborul si invirtitura. Ma incintau acele “siraguri”fara sfirsit pe doua si trei parti, oblic, cu opriri spontane care imi taiau respiratia.”
(Leonte Ovidiu-Porumbeii Galateni, 1993, din notarile discutiilor purtate cu dr. Stoian Iosif Savescu, la 17.04.1952)

“In anul 1925 la Galati, se puteau distinge bine cele doua linii de porumbei devenite celebre pina in ziua de azi: porumbeii “Savesti” si “Ghita Rosu”. Acesti doi mari crescatori de porumbei romanesti de zbor si invirtitura sau “joc”cum li se mai spune astazi, pot suferi comparatia cu Arthur Bricoux sau Mohr, crescatori ce au lasat numele lor unor linii de porumbei calatori celebrii.”
(Leonte Ovidiu-Porumbeii Galateni, 1993, din convorbirea cu crescatorul Sandi Mazilu “Ghionea”, in anul 1974 cu ocazia discutarii primului standard al porumbelului de zbor si invirtitura romanesc-rasa Galateni).

“Ramin aproape uimit in fata discutiilor ce se poarta astazi despre porumbeii baltati Galateni. Pina in anul 1933, cind am plecat fortat din Galati, in timpul crizei generale si a marilor framintari muncitoresti, timpul liber il petreceam linga porumbeii care imi erau atit de dragi. A fost o vreme cind s-a incercat uniformizarea repartizarii culorii pe penaj, adica, burta alba, pe capace, coada vinata. Pentru aceasta s-a recurs la imperecherea porumbelului Galatean cu alte rase de ornament ( Blueti), in acest fel, astazi rari sunt porumbeii din rasa Galateni, care se mai pot prezenta cu opt-zece ore de zbor. Cind eram la Galati, stolul zburat azi in jurul orei 11, se intimpla sa coboare a doua zi la prinz. De multe ori am fost nevoit sa cobor noaptea porumbeii, la lumina lampii, pe care o scoteam aprinsa afara si o asezam in jgheabul streasinei.Apoi, in linistea serii, fluieram un anumit fluierat, cu care ii invatasem cind le dadeam mincare, mai ales cinepa. Peste un timp, ii auzeam cum “buseau”de acoperis, aterizind pe nevazute”.
(Leonte Ovidiu-Porumbeii Galateni, 1993, -din convorbirile inregistrate pe banda magnetica,in anul 1977, cu Nicu Mironescu).

“Nu vreau sa ma erijez in cel mai mare crescator al acestei rase. Pasiunea de a creste acesti porumbei, este flacara vie a celor care iubesc cu adevarat acesti porumbei, traind alaturi de ei, observindu-i continuu, cautind explicatii, atit ale esecului cit si ale succesului. Dar mai ales echilibrul si continuitatea .Vechii crescatori pastrau maturitatea unei comportari serioase, prin cuvintul dat. Discutiile la care asistam cind eram copil, erau purtate serios si pline de respect. Poate ca si aceasta este cauza, ca la acea vreme existau elemente de valoare ca zbor si invirtitura. Alergarea dupa succese rasunatoare peste noapte, trecind de la o rasa la alta, schimbind subit cresterea unei rase cu alta, incercind schimbarea caracteristicilor de baza ale rasei, dintr-o anume dorinta, sustinind teorii de dragul teoriei, face sa ma ingrijoreze astazi , propasirea rasei. Teorii legate de modificarea caracterelor morfobiologice privind osatura sau uniformizarea repartizarii culorii pe penaj, duc la diminuarea caracteristicilor de baza ale rasei, adica zborul si invirtitura.
Asa cum eu am crescut, respectind pe mai marii crescatori la Galati, am incercat la rindul meu,sa cresc linga mine, pe indragostitii de aceasta rasa. Socotesc ca mi-am facut datoria in mod sincer, cinstit si complet dezinteresat, din pasiune pentru acesti porumbei, ce au reprezentat pentru mine ,viata mea.Cred ca am cistigat aceasta grea “batalie” cu sentimentele mele, cu dragostea mea pentru acesti porumbei,pentru propasirea lor,pentru triumful pasiunii adevarate.Toate acestea le voi purta totdeauna cu mine.”
(Leonte Ovidiu - Porumbeii Galateni, 1993, -notari de pe banda magnetica din colectia autorului. Discutii cu Vasile Margineanu, 1977-1980).

“Tin, este adevarat, la frumusetea acestor porumbei, calitatea de zbor si joc nemaipunind-o in discutie, ea trebuind sa corespunda exigentelor, calitatilor si caracteristicilor de baza ale rasei: zborul si invirtitura.Am vazut porumbei de mare zbor, la renumitul crescator Ionel Gheorghiu din Galati, unde imi petreceam majoritatea timpului meu, cind eram copil. Imi placea jocul acestor porumbei, executat strins pe doua-trei parti,sus, la altitudine. Este gresita teoria impartasita astazi de unii, ca un porumbel din aceasta rasa trebuie sa insire la tumbe cu nemiluita, cit si aceea ca nu trebuie sa joace deloc. Imi amintesc ca acum mai bine de 15 ani, cind a fost intocmit standardul rasei(1975), cit si regulamentul de zbor, am fost de acord sa fiu alaturi de marii crescatori ai acestei rase de porumbei, pentru ca el raspundea unor cerinte imperios necesare, ajutind la jalonarea drumului ce trebuia parcurs. In acest fel, aceasta rasa romaneasca de porumbei, iesea din canoanele ei patriarhale, pasind pe drumul afirmarii ei internationale.
(Leonte Ovidiu-Porumbeii Galateni, 1993, -notatii pe marginea discutiilor purtate cu Petrica Tanase)

“Selectia severa impune o continua improspatare a cunostintelor.Selectia artificiala,este pe cit de necesara, pe atit de utila.Nu am schimbat nimic la aceasta selectie alergind dupa himere, dar am modelat tipologia ciocosului lasindu-i nealterate calitatile de baza, zborul si invirtitura.Faptul ca nu am incurajat mai mult invirtitura nu constitue o greseala de selectie; dar este o tactica de selectie. Frumusetea excesiva nu ma incinta in detrimentul calitatii, dar sunt adeptul porumbelului frumos si bun-in mina, jos si in aer.
Astazi sunt multi cei ce vehiculeaza idei cum trebuie, sau cum nu trebuie sa fie un porumbel Galatean. Acesti “multi”nu au crescut de o viata acesti porumbei si nici nu stiu ca pentru a cunoaste bine aceasta rasa le sunt necesare doua vieti.”
(Leonte Ovidiu-Porumbeii Galateni,1993, -concluzii ale unor discutii cu Iulian Enachescu).

“Prezentarea in expozitii a porumbelului Galatean trebuie sa se faca insotita de fisa de zbor a exemplarului prezentat.In acest fel zborul si invirtitura reprezinta caracteristica si calitatea de baza a acestei rase, apoi frumusetea.La porumbeii Galateni, invirtitura nu diminueaza zborul, asa cum mai sustin inca unii crescatori.Efortul depus de un porumbel ce poseda o asemenea calitate, se realizeaza si prin antrenament.Zborul porumbeilor din rasa Galateni este caracteristic si propriu rasei.Crescatorii cu multa experienta ai acestei rase, cunosc dupa felul zborului acesti porumbei. Transformarea felului de zbor, este rezultatul incrucisarilor cu alte rase,pentru schimbarea anumitor caractere morfologice exterioare; aceasta este una din cauzele care au dus la pierderea calitatilor si caracteristicilor de baza ale rasei, zborul si invirtitura, alaturi de alte “greseli voite” ale unor anumiti crescatori, care urmaresc un scop bine definit.
In decursul anilor, unii crescatori, pasionati dupa frumos, altii din spirit comercial, au creat diferite tipuri si o anumita repartizare a culorii pe penaj, ajungindu-se treptat la unele exemplare ce se vad in rasa galateana de azi.Pentru acest lucru au fost facute incrucisari cu diferite rase de ornament, diminuindu-le astfel calitatea de buni porumbei de zbor si invirtitura”.
(Ovidiu Leonte-Porumbeii Galateni,1993).

Iata ce afirma dr.Stefan Peterfi, vorbind despre rasele romanesti de porumbei:

“Bogatia expresiilor legate de explicarea culorilor, a varietatilor de culoare, a liniilor, trebuie sa ramina la rasele autohtone baza recunoasterii internationale, iar standardul unei rase trebuie sa tina seama in primul rind de aceasta”.
“Nu trebuie cu nici un chip sa schimbam caracteristicile morfologice ale porumbelului Galatean prin sofisticarea baltaturii, asezind-o intr-un standard de tipizare”.
“In cazul cind polimorfismul din cadrul unei rase de zbor dispare, in urma selectiei unilaterale, de obicei regreseaza si aptitudinile de zbor si ea devine o rasa de frumusete”.

Extras din cartea “Porumbeii Galateni” de Ovidiu Leonte

Sursa articol